Aşezată in partea Nordica a tării noastre, localitatea Cacica este străbătută de paralela de 47°37' latitudine nordică si meridianul 25°55' longitudine estică, la poalele Obcinei Mari într-o mică depresiune submontană, la contactul cu Podişul Moldovei.

În localitatea Cacica s-a atestat, pe baza descoperirilor arheologice, una din cele mai vechi exploatari de sare recristalizata din saramura din Europa, datatând din perioada culturii Cris din neoliticul timpuriu (mileniul 5 î.Hr.). Urme de locuire din această perioadă au fost descoperite în câteva locuri: dealul Zamca, "la Dochiţa","Râpa lui Rezneac".

Dezvoltarea localiţătii a început odată cu exploatarea de la sfârsitul secolului al XVIII-lea a izvoarelor de apă sărată iar apoi a zăcămintelor de sare. Iniţial o asezare nu prea mare s-a dezvoltat si a a ajuns o localitate mare cu statut de oraş. Primii colonişti din Cacica au fost polonezi, mineri şi familiile lor. Ei proveneau din Bochnia, Wieliczka şi Kalusz de langa Stanislawow.

Începând cu 1953 începe modernizarea şi extinderea Salinei. Între anii 1967-1973 s-au construit 11 evaporatoare şi producţia creşte de la 25000t în 1970 la 40000t în 1973.

Sarea produsă la Cacica se exporta în proporţie de 40% în: Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Nigeria, etc.

În anul 1990 se da în funcţiune instalaţia nouă şi odată cu aceasta sediul administrativ şi prelucrarea se mută pe teritoriul Pârteştii de Jos. Un moment inportant din viaţa satului este pelerinajul la Sanctuarul Maicii Domnului din 15 august când aici vin credincioşi din întreaga ţară şi din străinătate (Polonia, Ucraina, Moldova, Ungaria, Germania, etc.)